miércoles, 26 de junio de 2013

Contributors

"Contribuabili" (cum se zice "pe la noi"). Adica, oameni care . . . "pun", ca sa aiba de unde . . . "lua".

Pai, opinez si eu de ceva vreme la "Contributors". Interesanta pagina. Daca n-am stiut-o face pana acum,
cel putin da aici incolo sa-mi grupez comentarii, incercand astfel sa aduc "textele" (cele ... scoase din "context") la al lor ... context. Nu stiu daca voi putea tine pasul, "tratand" cu scriere html "textele-opinie"
ale mele dar, ... sa vedem.
Incep (pentru ca ... cu ceva trebuie sa incep) cu opinia mea - raspuns la opinia lui "silicon_v", pentru ca este cea mai aproape de "data curenta". Repet (spre re-aducere aminte) ca aici (diferit de textul original) beneficiaza de "link"-uri, de imagini si de tot ce poate oferi scrierea html :

@ silicon. As zice ca sunt prima persoana care a adus discutia despre Udrea-presedinte. 
Dividente? 
Pai, daca tuturor ne va fi macar un pic mai usoara povara asta care se numeste "Viata", dividentele care mi se cuvin sunt  ... "ale mele", silicoane.
Omul este ca un set de "cilindre hidraulice" iar "cunoasterea" este analogic "uleiului hidraulic", silicoane. Cu cat pompezi mai mult ulei din asta cu atat ochii (cei ai mintii, nu cei fizici) ti se inalta mai sus. Normal ca ...cu cat te telescopezi mai mult (analogic periscopului) cu atat orizontul pe care-l cuprinzi cu privirea iti este mai amplu, mai vast.
Un om ... normal (care are "inaltimea mentala" cat cea "fizica") pentru a se ridica mai sus se urca pe catarg (cand vorbim de corabie) sau pe cate un varf de deal (cand ne referim la "traiul terestru") tocmai pentru a -si largi orizontul.
M-am obisnuit (nu de azi, de ieri) ca, pentru ca un "piston mort" (cum ii spun eu aceluia care nu si-a pompat nici farama de ulei din asta hidraulic, de-abia dupa 15-20 de ani ajunge sa inteleaga ceea ce eu inteleg in vreun "azi").
Asta nu este lauda ci ... tristete, cata vreme toti inotam in balta cu "ulei hidraulic" dar de telescopat se telescopeaza atat de rar, cate unul, din simplul motiv ca ... dat-ul la pompa .... doare. Am sa scriu in versiune html, randurile astea silicoane. Asa, pentru ... completare.

Vorbind in termeni de "calarie", Romanica noastra nu este un "cal de curse" ci, poate, calul pe care-l mosteniram de la considerabila (din punctul meu de vedere) Fefeleaga.
Adica ... nu e cal ci ... martoaga.

Cine nu stie ce este acela un "calaret" si cum trebuie sa se-nfrateasca el cu calul pentru a depasi obstacolele, nu face rau daca se uita macar in wikipedia, pentru ca wikipedia ii da (si) in acest caz, "mura-n gura".
Apai, martoaga asta. asa cum este ea acum (precum caii neingrijiti pe care-i gaseau fetii-frumosi ai nemuritoarelor noastre povesti, lasati de izbeliste) este calul pe care pariez (si eu) de cand m-am nascut (si-oi paria pana la ultimul concurs la care oi putea face act de prezenta).
Problema nu este, in cazul nostru ... calul ci ... povara pe care o tine pe spinare (si careia noi ii zicem "calaret" chiar daca aceasta "povara" se comporta pe cal ca Winnetou, chiar daca se comporta ca un sac sau ca un samar).
Basescu a fost un bun meserias, un meserias de exceptie. Dar, ca orice lucru ... cand e bun, nu e mult si cand e mult, nu e bun. Deci, si-a trait traiul ... si-a mancat malaiul.
Din ce se vede pana acum, cu expunere la public, din punctul meu de vedere ... pariez pe Udrea.
Fiecare-si joaca (multi-putini) propri-i bani. Eu nu recomand nimanui pe cine sa parieze, pentru ca daca as sti ca .... facand cum ii prevestesc eu, castiga, as face-o cu bucurie, dar cum mi-ar fi sufletul daca as face pe cineva sa mearga ... "pe mana mea" si si-ar pierde (multi, putini) omul, banii?.


01 / 07 / 2013

"E chiar musai să fiu american?" ... va intrebati, domnule Tuca.
Eu zic ca "american" poate fi doar persoana care are vocatie de "autonom".
Cel care nu are vocatia asta, chiar si daca ii faci SUA cadou lui si ar fi singurul locuitor al acelui spatiu tot nu poate fi "american".
Nici toate documentele din lume nu poate face american pe cine nu e. Nu e suficient sa te numesti "Borcea" (sau mai stiu eu ce "magnat") sa te muti in State si sa crezi ca erai roman dar ... ai facut operatie, si-ai scapat.

Acel "fericiti cei saraci cu duhul"  eu il definesc asa: "auto-iluzionati cei care nu au nici macar lumini de pozitie, nu mai zic de vreuna din "faze" (macar cea scurta ca de cea lunga sunt vaduviti pe veci). 



07 / 07 / 2013  "Ce prostii vad romanii din strainatate la televizor"
 Am dat si eu un raspuns, in Contributors, la  acest articol publicat de Brandusa Armanca. Dupa ce am postat am vazut cateva greseli asa ca, corectand aici este posibil sa fac sa difere "forma" cu toate ca vreau sa pastrez proprietatile "continutului" (fondului).

Bun … relato. (adica … fidel realitatii, vreau sa spun).
Problema ramane aceea ca nu este suficient sa luam act de existenta unui lucru (sa-l vedem, sa zicem) ci cum anume ni-l interpretam.
Sunt unul dintre cei plecati in exod. Un exod pe care “cuceririle tehnologice” ne ajuta sa-l mai intrerupem din cand in cand, sau sa ni-l mai amagim (mai ales acei carora “amagirea” le este un bun medicament).
Intr-un fel suntem in situatia condamnatilor. Ne putem vedea “familiarii” la vorbitor si, daca ne permitem ne putem “invoi” cateva zile pe an spre a mai iesi din put si a mai reveni in lac.
Ceea ce avem in vreun “azi” este intotdeauna urmare a unui sadit din vreun “ieri”.
De multe ori devine actuala acea zicala cu “unde dai si unde crapa” si, desi tu (subiectul in cauza) vaslesti spre nord, are putina importanta (are, dar nu suficienta) odata ce ceilalti vaslasi aflati in aceeasi galera cu tine vaslesc in orice alta directie in afara de cea care te duce unde ai tu nevoie. Astfelca, plecat din Craiova, in loc sa ajungi la Satu Mare te trezesi ca, cu tot vectorialul tau efort depus, ai ajuns la … Galati.
Au venit cereri, mai intai disparate iar mai apoi, impletindu-se una cu alta pana ce a ajuns vreun “actor” de pe piata “media” sa prinda pontul si sa vada ca … merita sadea … cu undita.
Pe zona mea existentiala primul care a pus botul (ma refer la partea … “televiziva”) a fost cuplul ONO-ProTv (pentru ca mai intai trebuia sa ai “cablu” … pe aici, si … lumea era impartita). Personal mi-as fi dorit sa se bage TVR 1 (continuand eu pe atunci sa-mi presez mie a-i acorda consideratia de “televiziune nationala” desi, ca orice alta “parte din context” actuala nu mai apartine natiunii cum nu mai apartine nici (spre un exemplu) in lumea fotbalului, Steaua, ci apartine unuia sau … altuia (oricui dar nu “noua”).
Problema insa nu se schimba nici cand vin acasa (eu nu vin “in Romania” ci, strict, “acasa la mine”), la punctul geografic unde imi am, legal, “proprietatea” (unii si-o au in Malibu, altii in Hawaii sau stiu eu mai pe unde), pentru ca nici la “mama ei” nu gasesc altceva decat tiganeala … specific romaneasca, specific romaneasca nu de azi de ieri ci, de cand ma stiu.
Chiar si in propria-mi casa sunt persoane care paricipa la configurarea cererii de asa natura incat am / n-am ce face ajung sa compart (cum zice spaniola) bucataria, sufrageria sau … dormitorul, ba cu State si Flacarica, ba cu Andra si cu Maruta ba cu “Las Fierbinti”, si etc. Cu mai multa placere vad stirile cele prezentate de ProTv Basarabia decat cele “nationale”.
Dar nici macar internetul nu te mai poate ajuta mult. Eu deschid cand vreau “Adevarul, Catavencu, Dilema (Dilema nu de cand cu abonamentul dar mai dau de ei te miri pe unde), Ev Zilei, Romania libera, Ziua Veche si cateva (2-3) din ziarele judetului.
In afara de asta, tot cand vreau intru pe Contributors, pe Machiavelli, pe Politeya, pe “La coltu strazii”, pe diferite pagini (PDL, Udrea; etc si pe ale usl daca ma intereseaza) si inca multe alte.
ProTv- ul (sau altul asemeni lui) nu ar sta in picioare daca nu ar avea spectatori. Ca orice sala de cinema, stadion sau carciuma, daca nu are dever nu exista.
Nimic nu arde daca nu exista si combustibilul care intretine arderea. “Informatia” este mai pe taraba ca oricand altcandva. Dar, de ales, tot cumparatorul este cel ce alege (nu exista scuza ca … ti-a fost bagata sub nas decat pentru cei ce … asta cauta.

No hay comentarios:

Publicar un comentario