Dupa ce insa "indigenii" pun "Goliat"-ul respectiv la pamant, isi fac din el trofeu, un trofeu cu care se lauda lumii ca . . . cu . . . ceva, pe care ei insisi l-au nascut. Intr-un fel este adevarat, la fel de adevarat ca atunci cand un criminal isi ucide victima si ar sustine ca, fara interventia lui (si fara prezenta ei) victima (victima, ca concept) nici nu ar fi existat.
"Cantecul" ii poate fi smuls lebedei (inteleg eu), numai de "durere"., numai de o durere torturatoare, de o durere pierzatoare ale . . . ale ei vieti.
Acest "cantec de lebada" al lui Eminescu este mai bine sa nu il intelegi vreodata (pentru ca nu il poti intelege cu decat dupa ce ... efectiv te-ai fript, dupa ce, efectiv, ti-ai fript degetele de plita, intr-un mod atat de dureros incat sa fi
Am gasit (in decurs de vreme) multe analize, multe comentarii din care (acum, pentru ca internetul imi ofera aceasta opotunitate) pot exemplifica: "Comentariul poeziei Rugaciunea unui dac", "Cosmogonie in Rugaciunea unui Dac", "Rugaciunea unui dac (niste idei)", "Eminescu si Ortodoxia" si . . . cate or mai fi.
Printre analizele pe care le-am gasit (pana acum) facute, nu am gasit niciuna apropiata de statutul "multumitoare mie" (pentru ca altfel, nu mai mi-as fi racit gura, de pomana)
Rugaciunea unui dac este o suferinta interioara exteriorizata in vorbe, de un om atat de adanc inradacinat in Viata din care venea incat, cu toate generatiile (daca consideram 4 generatii pe secol avem, pentru 2000 de ani, 80 de generatii) ce i se asezau intre "radacini" si el (in acel moment, ca "fruct" al "arborelui sau genealogic), el continua nu doar sa-si considere, ci sa-si simta, fiinta ca fiind o "fiinta daca" . . . nealterata, necontaminata, pana in strafundurile cele mai strafunduri a ceea ce inseamna "strafundurile fiintei".
Citeam undeva (si nu mai reusesc sa gasesc in oceanul asta de date, care este internetul), niste cuvinte atribuite lui care spuneau ceva de genul : "stiu "de toate" (cultura generala) dar nu stiu "ceva" (o profesiune), un "ceva" pentru care Societatea sa ti-l plateasca ca pe un "serviciu" (chiar si ca "portar" tot iti trebuie o "recunoastere sociala").
Ma aflu eu insumi intr-o asa situatie, o situatie in care ajungi (in raport cu Societatea) in pozitia care in sah se numeste "pat" iar in "Drept" cred ca se numeste "moarte civila", o situatie in care, din punct de vedere legal nu poti muta, nu poti misca, esti legat (fara sa se vada asta) fedeles.
Pentru cineva care nu-si admite sa "joace" altfel decat respectand "regula jocului" a sta in "pat" este echivalent cu "ai lua unei masini, contactul".
In timp ce o "masina" poate sta asa, cu "respiratia" tinuta, vreme indelungata (comparand cu omul) individul uman in 3 minute este "aut". Ma rog, este o situatie al naibii de complicata (cred ca o mai traiesc cei eliberati dupa multi ani de detentie in penitenciare gen Guantanamo (odata eliberati nu-i
mai accepta nici o societate civila pentru ca omul, daca nu-si face, el singur, loc, cu coatele (in a prinde loc in "trenul vietii), . . . ramane "pe jos", iar atunci cand iti sunt amputate astea (la propriu, la figurat sau "si la propriu si la figurat", nemaiavand "coate", nu mai ai din ce da.
Eu am mare noroc ca intre timp s-a inventat internetul asta si, cu niste "atu"-uri ce le am "in maneca" tot incerc sa rastorn situatia dar . . . timpul limiteaza totul.
Vad eu in ce chip o-i scoate-o la capat dar, am vrut sa spun si varianta mea despre situatia, asa cum eu o vad (mai corect "intrevad") ca a trait-o Eminescu.
Cultura generala in maniera in care a avut-o el, produce fructe (atunci cand produce) care pot fi mancate abia peste ani (uneori 200), ceva asemanator (dar pastrand proportiile) bananelor care (cine "prindea") se cumparau "verzi", se puneau (de regula) pe sifonier si . . . se mancau dupa o saptamana-doua (cand se coceau).
Ca un tablou pictat azi si care capata, prin cine stie ce circumstante, valoare mare peste 100, 2, 3 sau 500 de ani. Cu ce-l mai incalzeste (fizic) pe autorul sau, pe acel autor care (in mod sigur) i-a inteles valoarea chiar din clipa cand si-a sadit sufletul in acea "obra" (prefer, aci, acest termen, in locul "perimatelor" . . . opera, lucrare, etc)?
Este o . . . ironie a sortii, pentru ca . . . o cultura generala (cunoastere, in fapt, adica o . . . "cultura generala - aritmetica" si nu o "cultura generala - literara", cu cat este de mai mare anvergura cu atat te ajutat mai mult de ajuta sa "gasesti drumul" in conditii extreme (de genul situatiei imaginate de Daniel Defoe in Robinson Crusoe) insa cu atat mai mult "te infunda" in viata comuna (in "viata de . . . zi de zi").
Este analogic situatiei cand un "condor" ar fi constrans (de Viata) sa se miste printr-un sistem de galerii, hai sa nu zic "subpamantean" (ca galeriile de vulpe sau de viezure) ci "macar" printr-un labirint
la nivelul solului (sau, si mai clarificant, sa-l "imbraci" pe condor intr-o blana de . . . lup).
In situatie inversata, daca ridici lupul la "inaltimea" (la ambientul de viata) al condorului, in aceeasi masura . . . nici lupul, nu se descurca (fara a fi de ras, sau de plans, situatia vreunuia dintre ei, cand fiecare "joaca" . . . pe teren propriu).
(Pentru mine "lupul" reprezinta un "etalon" al libertatii si al demnitatii, in randul animalelor terenale (zic "terenal" in loc de "terestru" pentru ca in alta ordine de idei "animale terestre" sunt toate animalele Terrei (acvatice, aeriene sau "terestre").
Dar, asta este Viata. Nici nu-ti poate plati cineva, in avans, pentru ca doar . . . stapanul Timp, da "certificatul de valoare" oricaruia dintre lucruri. Eminescu a fost o "masina de formula 1" (in comparatie cu "timpul sau", care nu era mai rapid ca un biciclu), si-a depasit timpul si, si-a platit "amenda" (ca si Isus de altfel si, ca o multime de altii ca ei, desi ma indoiesc ca "atat de mari si atat de nepriceputi la a face altceva decat de . . . a intelege Viata pana in cele mai adanci strafunduri ale ei" ar mai fi existat cineva iar eu, in scurmarile mele, sa nu-i fi dat inca . . . de urma).
Om mai vedea . Salve.
(Ma opresc momentan aici si ... revin, imediat ce-mi sta in putinta. Scuze)
No hay comentarios:
Publicar un comentario