Articol (al meu) publicat in "Contributors". Aici, "formatul" imi permite niste . . . necesare (mie) imbunatatiri.
Citez: “Scopul în educaţie nu e să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupaţie în care poţi să dai un randament bun. Asta nu se întâmplă în şcoala românească“. Este ceea ce sustine academicianul Solomon Marcus intr-o emisiune difuzata duminica, 28 septembrie, de Realitatea TV.
In aceasta perioada obsedata de clasamente si ierarhii tot mai diverse (top 10, top 100, top 500 etc.) asemenea afirmatii, daca nu sunt trecute cu vederea, starnesc nedumerire. Se stie foarte bine ca idealul de performanta inculcat elevului" . . . . . . (incheiat citatul).
Opinia mea este diferita (fara a zice cu asta ca este "mai buna" sau "mai rea") decat "curentul general".
Scopul omului (scop . . . declarat, sau ne, constient, sau ne, etc) este . . . de a ajunge in stadiul de "a cunoaste"
(sau mai pe scurt "a sti).
"A cunoaste" trebuie (ma rog, ar trebui) sa porneasca (in subconstientul fiecaruia) de la sinonimia cu "a sti ce vorbesti" (a vorbi in cunostinta de cauza, a vorbi . . . rational).
Un exemplu poate fi dat cu ajutorul "comunicarii" . . . 2 + 2 = 4.
In acest caz, "cunoasterea" (acestui fapt) da garantia ca intre ce comunica "emisorul" si intre ce isi reprezinta mental "receptorul" exista o suprapunere perfecta.
Nu acelasi lucru se poate intampla in situatia in care "emisorul" intruneste (pentru acest exemplu) conditia de "a sti" iar "receptorul" ar fi vreun "Tarzan" sau "Mowgli", acum cazut din Luna in fata "emisorului" (si care intruneste "volens-nolens" conditia lui "a nu sti").
Simetria din primul exemplu, in al doilea exemplu dispare si apare situatia cand "unul vorbeste de oaie iar celalalt intelege de ploaie".
“Scopul în educaţie nu e să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupaţie în care poţi să dai un randament bun" (zice textul) . . . O, doamne (zic eu).
Scopul fiecarui om este sa ajunga OM. Scopul (datoria naturala a fiecarei fiinte umane) este sa fie (sa se claseze) . . . primul (de-aia am vrea sa fim campioni mondiali la orice ar fi posibil, de-aia incercam sa batem tot soiul de recorduri dar mai apoi (mai devreme sau mai tarziu) facem ca vulpea care nu ajunge la struguri si spunem ca de fapt nici nu vrem pentru ca sunt acri.
"Obsedantele clasamente" sunt obsedante pentru ca se fac pe "top 10, top 100, top 500" dar este logic, este natural sa existe (exista si daca vrem si daca nu vrem) ca "top 7miliarde (si cati om fi la oricare din momentele in care putem pronunta cuvantul "acum").
Toata Viata, in toata Clipa, maratonul asta este in plina desfasurare.
Analogia cea mai buna asupra chestiei asteia ne-o da "focul": flacarile ce pornesc de la baza se inghit una pe alta, varful fiind intotdeauna constituita de . . . una, acea una care nu ar avea (nu ar fi avut) cum ajunge acolo (acolo unde este "la momentul vorbirii) fara existenta vreuneia din cele ce au format "piramida", piramida prin care ea a ajuns acolo.
Orice schimbare de "data", in orice punct al "ecuatiei" schimba complet ecuatia (de la acel moment, in sus).
Problema este ca ajungerea "in frunte" nu se face asa . . . deanboulea (desi "dex-ul are definitia lui eu va recomand spaniolul cuvant "deambulando" care inseamna "a merge intr-o directie nedeterminata") ci are ratiuni pe care doar Viata le indica, ratiuni la al caror raspuns doar prin "cunoastere" se poate ajunge.
Atentie, "cunoastere" nu inseamna "transmitere de date", tot la fel cum transmiterea painilor "din mana in mana" nu inseamna "hranire" . . . .(cand eram copil am avut ocazia sa vad cum "painea", de la cuptor pana la caruta ce astepta sub geam, afara, zbura ("prinse". . . "doua - cate - doua" din mana in mana (de fapt "din maini in maini") parcurgand astfel distanta dintre locul in care era depozitata dupa (destl de imediata) scoaterea din cuptor si vehicolul ce urma sa o duca la "cooperativa de consum") . . . tot asa cum nici "transferul de date" dintr-un "terminal" in altul nu inseamna (in adevaratul sens pe care, generalmente-l dam acestui cuvant) "hranire".
"Cunoasterea" este "nutritiva" si . . . "il creste" pe al sau consumator in planul cunoasterii, tot asa cum substantele nutritive (si corespondente) il cresc, pe consumatorul lor, in plan fizic
.
Este adevarat ca sunt (stabilite) niste "conventii sociale" (reguli, parte din regulile acestui "mare joc") si ca in baza acestor conventii acceptam (unii de voie, unii de nevoie) sa ocupam locurile (in acest "tren") conform numarului indicat in biletul pe care (intr-un mod sau altul) il cumparam de la Societate (cu toate ca "invadarea" spatiului celalalt nu depaseste in, din pacate "prea multi", stadiul de "sete").
Dar acceptand "conventiile sociale" nu inseamna ca cineva traieste (sau ar trebui sa traiasca) fara a-si cunoaste menirea, cu absenta "aspiratiei naturale", sadita in el.
No hay comentarios:
Publicar un comentario