Înălțarea ... la cer (sau ..."fenomenul de telescopare").

Omul este (si el), alaturi de . . . "tot ce este pe lume" o "fiinta (in cazul lui . . . un animal) terrestra".
 Cuvantul asta ("terestru") este (si el) polisemantic (ca mai toate celelalte cuvinte). Enuntarea cuvantului "terrestru" defineste  (in acelasi timp) atat faptul ca . .  ne aflam in situatia de "locuitor al (planetei) Terrei", cat si pe acela ca noi (fiinte umane), nu apartinem (ca fiinte) mediului  de viata "acvatic", nici celui "aerian" ci . . . celui "terestru" (am putea sa spunem ca suntem "terenali",  ca sa mai reducem din confuzie dar, . . . "terenal" este un termen pe care oricum, majoritatea, nu-l va "consacra", asa ca ramanem sa ne razbatem, pe mai departe, cu " varianta consacrata").

In mod natural (fara . . . "artificii"), indivizi apartinand vreunuia dintre cele trei "medii de viata" nu dispun
capabililitatea de a-si transforme "stadiul natural".

 

 In mod natural, omul, nu se poate transforma din "fiinta terenala" in "fiinta aeriana" sau in "fiinta acvatica".

 Dupa ce am (re)clarificat asta, revenim cu picioarele pe Pamant si vorbim despre "punctul de vedere".

 Imaginea alaturata ne ajuta (as vrea eu) sa ne constituim o "imagine mentala" a faptului ca, din orice "punct in spatiu" am fi (la vreun "moment dat") situati, ceea ce vedem este, in fiecare caz in parte, "o alta imagine" (sau, cum spunem mai simplu, "altceva").

 Daca de la "firul ierbii" (versus "de la rasul Pamantului", cum ii mai spunem) avem, "un orizont" (si convenim punctul "b", din imaginea cu "eprubeta gradata" ca fiind . . . "rasul Pamantului" sau "firul ierbii") este usor de inteles ca pe masura ce "crestem" (versus . . . "ne inaltam")" sau "descrestem (& . . . "ne scufundam")" avem "punct de vedere schimbat" (& avem . . . "un alt punct de vedere").

 De la inaltimea lui (medie) de 1,70 - 1,80 m, omul a simtit, dintotdeauna ca "in jos" se ineaca iar  ca "in sus" . . . "e de trait", asa ca nu avea de ce sa nu aspire spre directia "in sus" (sa aspire . . . atat "la propriu" cat si "la figurat").

La propriu, a incercat in fel si chip dar . . . a luat multe "trante" (vezi Icar, vezi Manole (mesterul), Traian Vuia si . . . etc) pana cand a ajuns la "ziua de azi", asa incat "zborul" sau (chiar daca este "al sau", doar  . . . "de forma") sa i se para o "a doua Natura" (intr-atat incat uita ca aceea nu-i o "stare (a sa) naturala" ci doar o "proteza"), neobtinand (astfel), in acelasi timp cu . . ."cresterea" si  . . . "ramanerea cu picioarele pe Pamant".

Adevarata imagine a cresterii nu ne-o ofera "zborul" ci "fenomenul (sau mai bine zis, "procesul") de . . .

"telescopare".

 (Am gasit un video . . . acceptabil de semnificativ (in ceea ce priveste asta prezenta tema) pentru a avea aici o imagine a "telescoparii". Daca facem efortul de a considera extremitatea stanga (cea "fixa") a "cilindrului hidraulic telescopic" din prezentul video, locul "unde ne stau talpile" iar partea cealalta precum "locul unde ar trebui sa-si tina omul, mintea", adaugand la asta si . . . "verticalizarea mentala" a reprezentarii . . . ne este de ajutor. Daca nu, . . . nu.)

Asta pentru ca, dupa cum spuneam, omul trebuie sa ramana "cu picioarele pe pamant" in orice conditie, chiar si cand, "fizic",  intre "oricare dintre partile lui" si Pamant ar interveni   . . .  "orice distanta fizica".

Atat mentinerea "ancorei", a "legaturii la pamant" cat si "inaltarea" nu se pot obtine prin vreun alt mijloc in afara de "cunoastere" (in sensul "stiut-ului pe ce lume traiesti").

Ca sa scurtez, hai sa spunem (sau . . .sa intelegem lucrurile "ca si cand") ca "fiinta umana" (vorbim acum, in acest moment, de "individ" si nu "specie") a fost destinata (din proiect) a fi avion (de unica folosinta), sau mai bine spus a fost destinata  a fi . . . un fel de "avion - racheta" (pentru ca este conceput sa se duca . . .  fara sa se mai intoarca)

Ca orice avion el este "menit" sa ruleze o prima parte din al sau (unic) traiect, pentru decolare, apoi (in "timpul util") incepe sa se desprinda, inaltandu-se pana la o . . . "asezare pe traictorie" si, se duce . . . pana ce se transforma intr-un fel de "stea (vesnic) calatoare" (in cazul asta "cazatoare" nefiind un adjectiv potrivit)

(Noroc ca, "fiinta umana" isi pregateste(ca in video-ul aci prezent) continuu, un "schimb" (o stafeta) pe care o "duce-n spate" pana isi termina energia, si,  de acolo inainte "stafeta"  de pana atunci "ia locul "carausului" si tot asa, in aceasta "cursa-maraton de stafeta" . . . spre  eternitate . . . inainte > > >)

Numai ca (in realitate), unii  nu reusesc sa-si "cultive" aripile de asa natura incat in urma rulajului sa inceapa sa se inalte si se comporta ca orice autoturism care (fie el "Pobeda", fie vreo ultima aparitie de "Formula 1") oricat "gaz" ar arde, din punct de vedere al "inaltarii", il arde degeaba.

Intorcandu-ne cu picioarele pe Pamant putem face o comparatie mai aproape de (naturala) realitate daca luam in discutie un mamifer (sa zicem "lupul") si o pasare (sa zicem "condorul").

Inaltimea de la care isi arunca lupul privirea asupra "Lumii" este diferita de inaltimea de la care si-o arunca condorul si atunci si "punctul de privire" (o "medie" a tuturor punctelor de vedere ale unui "subiect", obtinuta asa cum se obtine orice "medie") al unuia este diferit de al celuilalt (desi privesc "una si aceeasi Lume").

Daca am inversa lucrurile (imbracand un lup . . . in "piele" de condor si un condor in "piele" de lup) si ne-am putea situa (noi, "ganditorii") cu mintea noastra, in locul  lor am putea sa pricepem mai usor ca . . . cine nu-i facut sa zboare, mai bine sta la locul lui (ca altfel il cuprinde ameteala)  ca o sa-i apara Lumea atat de mica incat nu o sa mai inteleaga nimic nici macar din cat intelegea (micsorandu-i-se "zoom"-ul la maxim) iar cine este facut sa zboare, la inversarea rolurilor ceea ce i se intampla este o "marire a zoom"-ului din care nici el nu va intelege mai mult decat "cealalta extrema".

Mai simplu ar fi sa spunem ca una din cele trei situatii este a "miopului" vezi "escala de reducciòn" (1:100), iar cealalta este a "prezbitului" vezi "escala de ampiaciòn" (100:1) in timp ce "calea de mijloc" este "vederea normala" (prin antonomasie) "escala natural" (1:1).

"Inaltarea la cer" este analogica cu . . . a ne mari "zoom-ul mental". In zilele noastre ne inaltam la cer, cu tot soiul de vehicule (pe de o parte), iar pe de alta parte obtinem cu ajutorul internetului "zoom"-ul pe care altfel, "inainte", doar mental il puteau obtine aceia ce isi insuseau datele necesare (aveau adica . . . "cunoastere") unei astfel de "isprave".
"Aztazi", o imensa majoritate . . . "află", isi transfera date. Fiintele umane s-au convertit in "terminale" si precum "terminalele de ultima generatie" isi pot "trece" (in sens de  . . . "traversa") informatie prin ele asa cum "traversezi" carne printr-o masina de tocat. Daca este o "masina de tocat carne" construita de natura, "informatia" care trece prin ea o . . . nutreste, o hraneste si o creste, o alimenteaza. Daca este o "masina (artificiala) de tocat carne, atunci "informatia" trece prin ea . . . ca gasca prin apa.

 Cele mai multe (cam 98 - 99%) dintre fiintele umane nu reusesc sa se ridice de la Pamant mai mult decat o poate face strutul. Cu toate astea, din lipsa de "cunoastere", ne-ajungand a-si cunoaste (fiecare in parte) "lungul nasului" tot cam acelasi procentaj se (auto)confunda cu "randunica".
Gandind lucrurile . . . nu ca atunci cand "Pamantul" ar fi "pista (noastra) de decolare" ci ca atunci cand pista noastra de decolare ar fi un (oarecare) portavion, am ajunge a intelege (mult mai repede) daca suntem capabili (sau nu) sa ne "inaltam" sau . . . mai bine, ne punem serios (cu burta) pe . . . antrenament.
Pentru ca . . . in vreme ce "mediul de viata" pentru . . . peste, "materia" care asigura sostenabilitate plutirii lui este apa, in vreme ce materia care asigura sostenabilitate plutirii ei, pasarii, este aerul, in vreme ce materia care asigura sostenabilitate ("aripilor ei") "fiintei umane" este "scoarta terrestra", materia care intretine (da, asigura, constituie) suportul de sostenabilitate "aripilor" omului este . . . o materie speciala constituita din toate celelalte trei (fara a fi insa vreuna din ele), "apa" aceasta in care inoata (cel ce invata a trece din mediul lui natural ca oricine altul cand trece de pe plaja in mare, si nu doar pana la balize, cel care trece dincolo de "scaldat", inlocuindu-si "mersul" cu "inotul") , materia asta, poarta numele de "cunoastere".

Hai sa facem o analogie (corecta) intre "contactul cu apa" si "contactul cu cunoasterea".

Apa este o "substanta a materiei" iar "cunoasterea" este (in acest caz) o "alta substanta a materiei" (avand de fapt acelasi "rang" si aceeasi "functie". .. . . . .. . . . .

Mai multe (relationate cu tema) gasesti, stimate lector, . . . aici.