Contribuire la Contributors

 Mi-am dat si eu cu parerea la un articol "Despre virtualizare" al domnului Mihai Badici in Contributors (publicatie pe care o urmaresc, cand imi e posibil, cu interes) si pentru (eventuale) "adaugiri" si toate ajustarile pe care am sa i le cred necesare, mi-am luat de lucru pentru "acasa".


Pentru ca vazui pe-aci cuvantul “virtual” (si pentru ca este un cuvant cu care am eu o anumita treaba), ma incumet sa zic si eu vreo doua’j de vorbe despre el.
Mie-mi iese ca Viata ar avea vreo trei sectiuni care se pot numi:
- natural
- virtual
-artificial
Pentru mine “virtual” reprezinta o sinonimie perfecta (antonomasie) a conceptului “mental”.

Cu alte cuvinte “natural” este “peisajul in sine”, “virtuala” este “reprezentarea mentala” (perceptia pe care, cu ajutorul a ceea ce numim “minte”, si-o face "subiectul privitor", adica "pictorul"),  iar “artificiala” este “pictura” ("peisajul in sine" transladat cu ajutorul mintii, pe panza).
Cineva recomanda oamenilor (acum vreo 2500 de ani) ca, in loc de comunicarea verbala sa foloseasca indicarea cu degetul. Acel cineva se numea Cratilo (Cratylus).
Vreo 500 de ani mai tarziu, una alt cineva, incerca sa ii faca pe ai sa-i contemporani sa inteleaga ca nu trebuie sa se prosterneze in fata nici unei reprezentari mentale (bineinteles ca . . . proprii) pe care este capabil sa si-o faca. Nu stiu cum se numea dar a ramas in memoria lumii ca Isus.
Numai ca . . . a vorbit la pereti.
“Pictorii” nu numai ca nu au zugravit dupa . . . existenta natura ci s-au pus pe “desen abstract”.
Au michelangelit, si din ce le-a tunat prin cap, adica, si nu doar dupa gioconde in carne, piele si oase.
In felul meu de a vedea lucrurile inteleg ca ceea ce numim noi “minte”, poseda doar specia umana si ca chestia asta este "ceva viu” (“viu”, fiind starea caracteristică organismelor ce au ca trăsături specifice autodezvoltarea, autoconservarea și autoreproducerea, sau, la organismele superioare, cu posibilitatea de a urmări un țel.)
Calculatorul, desi ne bate la sah, nu are “minte” ci “memorie” (memoria este, cel putin in a mea opinie, “informatie moarta”, precum cartile in rafturile unei biblioteci). Doar introducerea “informatiei” (luata din vreo . . .  “memorie”) in a noastra “minte” poate reactiva acea informatie, la viata.
Mie mi se pare ca gresim cand numim ca fiind “virtuala” informatia inmagazinata intr-un calculator, intr-o “memorie externa”, etc pentru ca, cum spusei, eu gasesc ca . . . conceptul “Virtual” este antonomasie a conceptului “mental”. Daca gresesc eu, unde?


 Timpul a trcut, si s-a facut luni (03 feb 2014). 
Vad ca in Contributors s-a intamplat ceva si nu mi-a aparut postarea (randurile din aceasta pagina).
Probabil am gresit eu ceva, pentru ca de regula, pe Contributors, postarile trimise ramaneau acolo.